> >
> > S-a-nsurat boierul Fică,
> > Moşier din Drăgăşani,
> > Cu o fată tinerică
> > De vreo douăzeci de ani.
> >
> >
> >
> > După ce-au trecut prin vraja
> > Dulce-a lunilor de miere,
> > Petrecute-n seri de doruri,
> > Voluptate şi plăcere,
> >
> >
> >
> > Fică şi-a luat soţia
> > Să-i arate, cum vă spui,
> > Moara, vitele, moşia,
> > Tot ce are-n curtea lui.
> >
> >
> >
> > Cum ajunseră la grajduri,
> > Unde caii se adapă,
> > Tocma-atuncea armăsarul
> > Făcea dragoste c-o iapă.
> >
> >
> >
> > Mai spre deal, un taur tânăr
> > Şi-a găsit şi el de joacă
> > Şi se înfigea prozaic
> > Într-o dolofană vacă.
> >
> >
> >
> > Mai spre vale-n iarba verde,
> > Având martoră-o căpiţă,
> > Ţapul îşi vedea de treabă
> > Cu o gingaşă căpriţă.
> >
> >
> >
> > Pân' şi câinii de la curte,
> > Zambilica şi Grivei,
> > Cam întorşi unul spre altul,
> > Făceau dragoste şi ei.
> >
> >
> >
> > Că-ngrozită de ce vede
> > Ea îi spuse ruşinoasă:
> > - E dezgustător aicea,
> > Tot mai bine e acasă!
> >
> >
> >
> > Când să urce pe verandă
> > Au văzut, ca-ntr-un pastel,
> > Cum o găinuşă tandră
> > Zbenguia c-un cocoşel.
> >
> >
> >
> > Ciripeau voioşi şi sprinteni,
> > Săltăreţi pe tot meleagul,
> > Şi se tot pupau în ciocuri,
> > Că-ţi era mai mare dragul.
> >
> >
> >
> > - Uite, ăştia-mi plac, îi spuse
> > Ea cu glasul îngeresc,
> > Uite ce frumos se joacă
> > Şi ce splendid se iubesc!
> >
> >
> >
> > - Da, îţi plac? întreabă Fică.
> > Bine, puico, mă supui!
> > Şi-a chemat la el degrabă
> > Pe Bogdan, vătaful lui.
> >
> >
> >
> > - Uite, dragă vătăşele,
> > De-azi încolo ce să faci:
> > Priponeşti toţi armăsarii,
> > Pui oprelişte la vaci,
> >
> >
> >
> > Îngrădeşti căpriţa, iapa,
> > Şi-orice fel de mamifere,
> > Ca să n-aibe cu masculii
> > Nici un fel de-apropiere.
> >
> >
> >
> > Nu vreau scumpa-mi nevestică,
> > Cum e inocentă ea
> > Şi timidă, şi subtilă,
> > Să mai vadă-aşa ceva!
> >
> >
> >
> > Nimeni nu mai are voie
> > Să îşi facă-aicea felul,
> > Fiindcă-n curte-aici iubeşte
> > Numai eu şi cocoşelul!
> >
> >
> >
> > Ordinul e sfânt. Şi nimeni
> > Nu crâcneşte un cuvânt:
> > Dac-a poruncit boierul,
> > Gata! Ordinul e sfânt!
> >
> >
> >
> > Şi-ntr-o noapte violetă,
> > Când nici nu s-a aşteptat,
> > A intat Bogdan, vătaful,
> > Foarte emoţionat.
> >
> >
> >
> > E cam galben şi ciudate-s
> > Ale lui căutături.
> > - Coane Fică, coane Fică,
> > A intrat scroafa-n călduri!
> >
> >
> >
> > Ce ne facem? mai întreabă
> > Plin de spaimă vătăşelul,
> > Cine potoleşte scroafa,
> > Dumneata sau cocoşelul?
