discutie intr-o parcare

Logan: Eu sînt modelul final, complet, o încununare a unei întregi
evoluţii. Sînt Dacia modernizată, de la injecţie, pînă la ABS şi
airbag-uri.

Solenza: Ba, eşti un cazan pe roţi, aşa cum spun şi taximetriştii, care
mă preferă pe mine. Sînt mai suplă, consum mai puţin şi, în general,
sînt mai de oraş. Nu eşti mai sofisticat decît mine, aşa cum te crezi.

Logan: Eşti scoasă din fabricaţie şi o să ajungi să fi scoasă şi din
circulaţie. Crezi că degeaba ţi s-au întîmplat toate astea? Ai fost un
simplu experiment, o fază intermediară spre concepţia definitivă, care
sînt eu.

Solenza: Şi atunci, de ce dă şpagă lumea ca să le cumpere pe suratele
mele care au mai rămas în stoc? E bătaie pe ele. Şi cu şpagă, şi tot
sînt mult mai ieftine decît "concepţia definitivă", cum îi zici tu.
Crezi c-o să rămîi neschimbat zeci de ani, ca bătrîna berlină? O să-ţi
facă întîi nişte face-lift-uri, pe urmă o să-ţi mai adauge, poate (deşi
m-aş mira), nişte variante cu motoare mai performante şi la urmă o să
te schimbe, ca şi pe mine, cu alt model, chipurile, complet diferit.

Logan: Chiar dacă între mine şi tine ar fi fost diferit doar numele, şi
tot ar fi meritat schimbarea. Doar ştii bine cum îţi ziceau şoferii:
insolenza. Ce mai nume şi ăsta...

Solenza: Dacă te legi de numele meu eşti chiar Golan, adică o anagramă
de la numele tău "frumos". Ca să nu mai vorbesc că toată povestea asta
cu marea realizare a francezilor în fabrica de la Mioveni nu e decît o
reclamă, un Slogan.

Logan: Insolenză în toată regula. Ai uitat că-ţi intră apă în
portbagaj? Care portbagaj - e adevărat - e atît de mic, că oricum nu
poate fi folosit, aşa că nici nu mai contează dacă are sau nu apă în
el.

Solenza: Tu ai uitat cum te-au retras de pe piaţă, că cică ţi se rupeau
cricurile de gras ce eşti şi cu portbagajul tău grosolan.

Logan: Abia aia a fost o acţiune publicitară. Cu cricurile era un moft,
dar schimbarea lor a fost un avantaj. Publicul trebuie să ştie că
producătorul se gîndeşte la binele lui.

Solenza: Tot aşa de bine s-a gîndit şi atunci cînd, la burdihanul tău,
a pus un motor de 1.400 cmc. Nu poţi să depăşeşti nici o trotinetă. Să
nu mai spun şi că atunci cînd bate vîntul te clatină în toate felurile.
Şi dacă trece vreun Tir pe lîngă tine, te poate da cu roţile în sus.
Eşti instabil..., asta eşti.

Logan: Lucrurile sînt relative. Sînt mai greu şi mai confortabil. Sînt
deja în lumea medie a automobilelor. Nu sînt o piticanie din clasa
mică. Chiar nemţii au început să se intereseze de mine.

Solenza: Pînă ţi-or vedea mersul...

(Lîngă cele două parchează, icnind, o veche Dacie berlină. Stă puţin şi
ascultă nedumerită.)

Berlina: Băi, tineret! Frumos vă şade să vă ciondăniţi aşa. Bine că nu
vă şi ciocniţi. Faceţi atîta zarvă pentru nimic, zău aşa. Amîndouă
sînteţi la fel. Pe vremea mea, cînd m-au lansat pe piaţă în 1968, eram o
maşină foarte reuşită. Am fost una din cele mai vîndute modele. Numai în
România am ajuns la aproape 2 milioane de exemplare. Spre deosebire de
voi, aveam surori în Franţa, în Grecia, Turcia şi chiar în Africa.
Sîntem peste tot şi, după treizeci şi şapte de ani, iată că încă
rezistăm. Dacă nu venea Revoluţia, nu ne scoteau ăştia din fabricaţie.
Ceauşescu a ştiut ce afacere a făcut. Voi sînteţi nişte epigoni
rătăciţi. Poate o să ajungeţi bune la un moment dat - nu zic nu -, dar
vă trebuie îmbunătăţiri, să se mai ocupe de voi ăia de la Piteşti. Şi
cred că pînă atunci o să mai curgă multă apă pe Argeş. Şi apoi, aveţi un
mare defect, ca tot ce e aşa-zis modern. Pe voi, dacă vă stricaţi - şi o
să vă stricaţi -, nu mai ştie nimeni să vă repare pe stradă, numai la
Service. Să meargă omul acolo şi să-şi dea şi pielea de pe el. Pentru
români, nu-i o treabă. Eu asta am avut a vă zice, nu vă supăraţi pe mine
şi... kilometri cît mai mulţi vă doresc, aşa, ca între rude. Rulaj
plăcut!