Se uită Ion peste gard și îl vede pe Vasile jucând tenis cu Federer.
– Băă Vasile, domnu' acela nu-i Federer ?
– Ba da, măi Ioane.
– Și tu știi tenis, mă ?
– Știu mă Ioane, mai bine n-aș ști ! No, că iară l-am bătut.
– Apoi cum să face mă, că nu te-am văzut niciodata jucând tenis ?
– Du-te în fundu' grădinii, acolo-i un broscoi ce-ți îndeplinește orice dorință, numa vezi de
vorbește mai tare cu el, că-i cam surd.
Găsește Ion broscoiul și-i spune că vrea mult aur. Dar ajuns acasă, constată că în bătătură avea un taur.
Se plânge la Vasile:
– Surd tare broscoiul, am vrut mult aur și mi-a dat un taur…
– ...Păi tu crezi că eu am vrut să fiu tare-n tenis ?
– Băă Vasile, domnu' acela nu-i Federer ?
– Ba da, măi Ioane.
– Și tu știi tenis, mă ?
– Știu mă Ioane, mai bine n-aș ști ! No, că iară l-am bătut.
– Apoi cum să face mă, că nu te-am văzut niciodata jucând tenis ?
– Du-te în fundu' grădinii, acolo-i un broscoi ce-ți îndeplinește orice dorință, numa vezi de
vorbește mai tare cu el, că-i cam surd.
Găsește Ion broscoiul și-i spune că vrea mult aur. Dar ajuns acasă, constată că în bătătură avea un taur.
Se plânge la Vasile:
– Surd tare broscoiul, am vrut mult aur și mi-a dat un taur…
– ...Păi tu crezi că eu am vrut să fiu tare-n tenis ?
