Ion din Apahida mere sa-l viziteze pe Gheo, in America.
Gheo il plimba, il omeneste si, cand sa se intoarca Ion in Romania, ii zice: "Ma, Ioane, ma...ramai tu aice, ma. Unde meri inapoi, in saracia ceea? Aice om fi amandoi, ne-om gasi doua fete faine...". D'apoi Ion nu si nu, ca doara nu-si lasa el Apahida si Clujul drag pentru un pumn de dolari.
Dupa o vreme, Gheo primeste o scrisoare de la Ion, pe foaia din plic aflandu-se desenate trei oi si-un bou pe spate, cu toate picioarele-n sus.
Amu se scarpina Gheo in cap: "Tulai, ca Ion aista e si analfabet...da' ce-o vrut numa' oare sa zica?!"
Se tot uita, se tot uita, mai intreaba printre romani...nimeni nu-l desluseste. Intr-un bun ceas, cineva ii spune: "Mai, Gheo, asa lucru complicat numa' Rabi din New York a sti sa-ti dezlege, ca el o fost plecat din Romania, ma!"
Ajunge Gheo si la rabi...rabi se uita la scrisoare...apoi zice: "Gheo, daca nu stiu toata povestea, nu pot sa te luminez".
Gheo ii tot povesteste ce si cum a fost, apoi rabi brusc se inveseleste si-i spune: "A, pai atunci e limpede, zice asa: "oi, oi, oi...ce bou am fost ca m-am intors!""
