Cu Cătălina Ştefănescu, to(n)t înainte

Presa a a scris despre ea că e secretara lui Liviu Dragnea şi, în timpul liber, dansatoarea aceluiaşi Liviu Dragnea. De fapt, nu i-a făcut nicio cafea lui Dragnea, fiindcă Dragnea nu bea cafea. Şi nici nu i-a dansat. Ziariştii unei televiziuni de ştiri au confundat-o cu o altă femeie care se învârtea la o nuntă pe lângă teleormăneanul cu mustaţă. Cătălina nu s-a supărat: „Asta e, riscurile meseriei“.
Cătălina Ştefănescu lasă impresia că e mai mult decât o secretară sau o dansatoare. Ştie să se exprime corect în limba română şi să se eschiveze în faţa întrebărilor incomode. Are calităţile de bază ale unei lungi cariere politice, însă, dacă mergem dincolo de aceste aspecte, e greu să ne dăm seama ce o recomandă pe Cătălina Ştefănescu pentru o funcţie atât de înaltă. O facultate de limbi străine şi doi ani în câmpul muncii, culmea, la o fermă de vaci? Cătălina Ştefănescu a fost consultant, pe când avea 22 de ani, la o fermă de creşterea vacilor, în judeţul Teleorman.
De ce ar vrea o tânără delicată, cu studii prin străinătate, să lucreze într-un astfel de mediu? Ei, bine, ferma a fost un sponsor al campaniei electorale a PSD şi e condusă de finul lui Liviu Dragnea. Am încercat să aflăm ce caută Cătălina în povestea asta, dar răspunsurile ei au fost criptice. De unde vine Cătălina Ştefănescu? E o tânără capabilă la locul potrivit sau e doar un braţ din caracatiţa unui „greu al politicii“? Este ea povestea tineretului liber născut în pragul Revoluţiei şi ajuns acum la cârma ţării? Sau intră şi ea în sfera tenebroasă de nepotism, pile, demagogie şi compromis juvenil care dezamăgeşte - pentru a câta oară - România?

„Adevărul“: Cum vă împăcaţi, la 24 de ani, cu ipocrizia şi compromisul din politică?

Cătălina Ştefănescu: Eu nu am promis nimic în campanie – dacă e să vorbim de ipocrizie. Un singur lucru am promis: „Mă întorc la cetăţeni!”.

Asta e demagogie pură. 

Nu e demagogie. După ce am câştigat în alegeri, am făcut campanie de mulţumire.

Aţi găsit oameni naivi! E cam puţin să spuneţi „mă întorc la cetăţean”. Ce vă costă? Vă urcaţi în maşină şi vă întoarceţi o dată pe săptămână la Turnu Măgurele.

Eu toate drumurile le-am făcut cu maşina personală. Eu după interviul acesta plec acolo şi stau până sâmbătă sau până duminică (n.r. - interviul a avut loc într-o zi de vineri).

Este o chestie normală. E în fişa postului de deputat. 

Nu orice parlamentar face asta. Noi ne-am obişnuit să vedem politica drept ceva rău. Este, într-adevăr, un rău necesar. N-am putea să funcţionăm fără politicieni. Eu mi-am propus să fac din politică un mod de a ajuta oamenii. Până acum mi-a ieşit. Pentru că în colegiul meu am o relaţie foarte bună cu cetăţenii. 

Toţi politicienii spun că îşi propun să ajute oamenii. 

Dar oare cei care au votat tăierea pensiilor, a salariilor, s-au gândit să ajute oamenii? Eu n-o să votez niciodată o asemenea măsură. Sunt convinsă că se puteau găsi atunci şi alte măsuri pentru a scăpa puţin de criză. 

Care ar fi fost măsurile?

Păi ştiţi ce se cumpăra la Palatul Victoria în mandatul lui Mihai Răzvan Ungureanu...

Vorbim aici de bugetul ţării, nu de... 

Ba da, pentru că pe mine mă deranjează dacă îşi ia cineva creme din banii mei. Dacă am gândi cu toţii aşa, înseamnă că fiecare demnitar şi-ar putea cumpăra bomboane – dacă are poftă într-o zi – din bugetul statului. Sunt copii la ţară – de exemplu, în comuna Prundu din colegiul meu – care mănâncă o  bomboană la doi ani. 

În regulă. Luaţi măsura de a tăia cheltuielile inutile de la Guvern. Dar mai era nevoie de nişte tăieri pentru a aduce economia la linia de plutire. Era vorba de intrarea ţării în incapacitate de plată. Ce măsuri aţi fi luat dumneavoastră? 

Eu nu sunt economist de meserie. Dar cred că trebuia să creştem consumul. Ce soluţii erau pentru a face asta, repet, nu sunt economist şi nu v-aş putea spune. Eu aş fi încercat să găsesc altă metodă. Sau măcar aş fi încercat să demonstrez că am căutat altă metodă şi nu am găsit. În schimb, atunci, totul s-a făcut cu foarte mare aroganţă şi li s-a băgat cetăţenilor pumnul în gât. 

Aveţi 24 de ani. N-aveţi mare experienţă în câmpul muncii. Nu v-aţi simţit depăşită când aţi câştigat mandatul?

Nu există facultate care să te pregătească pentru Parlament, nu există meserie care să te pregătească. Da, am simţit o mare responsabilitate, uitându-mă la scorul pe care l-am obţinut: 72%...

Cât din scorul ăsta e meritul dumneavoastră şi cât e meritul partidului?

Nu ai cum să evaluezi. A fost un vot politic, pentru că USL a fost pe val. Am fost susţinută de echipa PSD din Teleorman. A mai fost şi faptul că eram cel mai tânăr parlamentar. 

Şi domnul Dan Voiculescu, care nu mai e chiar tânăr, a fost votat pe aici, prin Bucureşti, cu 70 şi ceva la sută. Adică, pare cumva că la alegerile astea, oricine ar fi candidat din partea USL – tânăr, bătrân – ar fi câştigat detaşat.

Aşa este. Oamenii au avut o dorinţă mare ca USL-ul să câştige pentru că au fost foarte dezamăgiţi de ce a fost. Da, a fost vot politic. Înseamnă ca au încredere în USL.“

Despre Liviu Dragnea: „N-am fost secretara lui, dar bineînţeles că m-a susţinut în alegeri“

Alături de Liviu Dragnea, unul dintre greii Partidului Social Democrat FOTO: MEDIAFAX

Cum aţi ajuns să candidaţi la parlamentare?

A venit o propunere de la domnul Mohanu, care a fost mulţi ani primar în Turnu Măgurele. Eu, de-a lungul anilor, am mers în Turnu la diverse activităţi. Domnul Mohanu m-a întrebat dacă vreau şi eu am spus „Da, de ce nu?”

A avut domnul Mohanu puterea să decidă în PSD cine candidează?

A avut puterea să lanseze propunerea. Am avut nevoie şi de avizul preşedintelui de organizaţie, adică al domnului Dragnea.

De ce credeţi că v-au ales tocmai pe dumneavoastră să candidaţi?

Dar de ce să nu mă aleagă? Am fost foarte apropiată de tineri, am fost aplicată şi aşa a fost să fie. Nu cred că am luat locul nimănui. Pe colegiul meu chiar nu a fost o mare bătălie pentru că sunt şi riscuri.

Aici vă contrazicem. Cred că toată lumea îşi dorea să candideze în Teleorman. Până şi Crin Antonescu a candidat acolo. Acolo era cea mai sigură victoria. 

Eu chiar nu ştiu cine ar fi vrut să candideze în locul meu. 

Sunteţi născută la Râmnicu Vâlcea, trăiţi în Bucureşti şi reprezentaţi în Parlament o parte din populaţia Teleormanului... Nu e o problemă aici?

Nimeni nu-şi alege locul în care se naşte.

Dar de ce n-aţi candidat la Râmnicu Vâlcea? 

Cred că drumurile pe care le fac constant în Teleorman pot justifica foarte bine candidatura mea acolo. Eu am copilărit la ţară, înţeleg problemele. Problemele din Teleorman seamănă mult cu problemele din Vâlcea. Sunt nevoi generale. 

Aţi lucrat doi ani consultant la o firmă de creştere a vitelor, în Teleorman. Cum se leagă facultatea de limbi străine pe care aţi absolvit-o cu meseria pe care aţi făcut-o?

Staţi puţin. Eu nu dădeam de mâncare văcuţelor. Se realizau întâlniri cu parteneri externi. Au fost multe întâlniri cu China. Am organizat aceste întâlniri, am fost traducător, am citit documentele. 

În CV scrie că aţi fost consultant. Ce consultanţă le-aţi oferit?

Pe relaţii cu partenerii străini. Mai ales cu China.

Firma asta are contracte cu China?

A avut mai multe colaborări şi întâlniri. Mai multe nu vă pot spune pentru că e confidenţial.

Dar, cum? Vin chinezii să ia lapte din Teleorman?

V-am spus, e confidenţial. Nu vreţi mai bine să vorbiţi cu administratorul firmei despre acest subiect?

Ştiţi ceva despre creşterea vacilor?

Refuz să dau detalii despre această firmă pentru că sunt lucruri confidenţiale şi nici nu mai lucrez acolo.

Insistăm pentru că sunteţi tânără, aţi intrat în Parlament şi slujba asta e singurul lucru pe care l-aţi făcut înainte de deputăţie...

Vedeţi, nu luaţi în calcul voluntariatul pe care l-am făcut.

În voluntariat nu ai responsabilitatea deplină a muncii pe care o faci. 

Vi se pare că nu sunt responsabilă? 

Nu. Dar să nu deviem discuţia. Oamenii vor să ştie ce a făcut domnişoara deputat Ştefănescu înainte de intrarea în Parlament. Deci, aţi terminat o facultate şi trebuie să ne spuneţi ce vă recomandă pentru a fi parlamentar. 

În Parlament sunt oameni cu tot felul de meserii. 

Dar credem că sunteţi singura consultantă la o firmă de creştere a vacilor care a terminat facultatea de limbi străine. 

Mă amuză foarte tare. Nu am voie să vă dau prea multe detalii. 

Stiţi ce s-a spus, că firma la care aţi lucrat a sponsorizat PSD-ul.

Eu nu ştiu nimic despre asta.

E, nu ştiţi nimic! Dacă nu ştiţi, vă spunem. Datele au fost că v-aţi angajat acolo pentru că era firma finului domnului Liviu Dragnea.

Nu cunosc familia domnului Dragnea în detaliu.

Dar cum aţi ajuns dumneavoastră la firma asta?

Ca orice om, am depus un CV, am fost sunată, am dat un interviu... 

„Mă simt natural în doctrina social-democrată“

E puţin cam trist: o absolventă de limbi străine, cu studii în străinătate, să-şi depună CV-ul la o firmă agricolă din Alexandria...

Dumneavoastră vi se pare orice. Eu v-am zis cum stă treaba. Dacă nu mă credeţi, nu aveţi decât. A fost un loc de muncă onorabil. A fost bine pentru mine, aveam şansa să folosesc limbile străine. Am ţinut legătura şi cu organizaţia PSD din Turnu Măgurele.

Aţi lucrat şi aţi trăit acolo?

Nu. Nu trebuia să fiu în fiecare zi la firmă. 

Oamenii care au acum toate datele astea ar putea crede că v-aţi angajat pe pile. 

Total greşit. N-am avut pile. Şi acum, dacă dau un interviu, o să vedeţi că sunt şanse mari să mă angajaţi la „Adevărul”.

Suntem convinşi. Dar de ce nu aţi aplicat pentru un post la „Adevărul” după ce aţi terminat facultatea? De ce v-aţi dus la Alexandria?

Pentru că nu aveam ce să fac la „Adevărul“. Eu voiam să-mi folosesc limbile străine.

Şi la un ziar se folosesc limbile străine. 

Dacă vreţi, îmi dau demisia din Parlament şi vin. 

Presa v-a prezentat drept secretara lui Liviu Dragnea.

E o confuzie de termeni. Dânsul e secretar general al PSD, oamenii din echipa dumnealui lucrează la secretariatul general. Dar asta nu înseamnă că sunt secretari care fac cafea. Şi-apoi, domnul Dragnea nici nu bea cafea. Nu mă doare că am fost făcută secretarea lui Dragnea. Până la urmă, şi asta e o meserie onorabilă.

E adevărat că Liviu Dragnea v-a susţinut în alegeri?

Bineînţeles că m-a susţinut. N-aş fi putut candida fără avizul preşedintelui de organizaţie. Oricum, dacă aş fi candidat la Vâlcea, eram pila domnului Câlea, la Vrancea – pila domnului Oprişan. A fost discuţia asta şi pentru că sunt femeie. Bărbaţii candidează şi nu se mai întreabă nimeni cine-i susţine.

În Parlament sunt mai multe femei ca niciodată. Dar uitaţi-vă pe CV-urile lor. Sunt fie soţii de foşti sau actuali parlamentari, fie...

Eu nu sunt soţia nimănui. Şi până la urmă, să fim realişti: parlamentarii sunt aleşi de populaţie, nu sunt numiţi. Cetăţenii votează.

Dumneavoastră credeţi că aţi fi câştigat alegerile ca independent?

N-aş candida niciodată ca independent. Mă simt natural în doctrina social-democrată. 

Vă prevăd un viitor strălucit. Cred că o să aveţi multe mandate. 

Pentru că nu m-aţi întrebat şi pe mine ce îmi doresc...

Ce vă doriţi?

Nu mă văd ieşind la pensie din asta. Dacă peste patru ani voi vedea că cetăţenii sunt dezamăgiţi, nu o să mai candidez. Nu mă sperie lipsa unui loc de muncă. Am experienţă, peste patru ani o să am şi mai multă. De fapt, eu ştiu deja ce-mi doresc, dar nu o să vă spun. Şi nu are legătură cu locul de parlamentar. Locul ăsta nu este neapărat ceva pentru care mă lupt în momentul de faţă.

Şi-atunci, nu vi se pare că pierdeţi patru ani din viaţă prin Parlament?

Nu cred că-i pierd.

Păi aţi spus că vreţi altceva. 

Nu am zis asta. Am zis că ştiu ce am de făcut pentru ca, în cazul în care nu mai candidez în mandatul viitor, să nu mi se pară că am pierdut patru ani. ;

Tinerii social-democraţi au aceleaşi idei

Ce proiecte legislative aveţi?

Am fost voluntară în multe organizaţii şi aş dori să se reglementeze voluntariatul. Tinerilor să li se recunoască practica şi voluntariatul la încadrarea în muncă. 

Angajatorul oricum se uită pe CV-uri şi ia sau nu ia în seamă voluntariatul. Nu-l putem obliga prin lege să recunoască ceva sau nu. 

Asta e problema. Trebuie lucrat puţin la angajator. Trebuie să ne ajute Ministerul Muncii. Angajatorul 

să aibă nişte facilităţi dacă angajează tineri. Să creeze o interdependenţă între unităţile de învăţământ şi angajatori. 

Da, e o idee bună. Ciudat e că anul trecut am făcut un interviu cu colegul dumneavoastră Florentin Gust, care tot la proiectul ăsta legislativ se gândea. E ceva pe linie de partid?

Nu, nu e pe linie de partid. Da, la comisia de învăţământ am discutat cu domnul Gust şi el a făcut câţiva paşi. Oricum, ne-am hotărât să facem echipă în acest proiect.

Ce vă vine în minte când vă spun Ion Iliescu. Un cuvânt.
Ion Iliescu? Enciclopedie.

Victor Ponta?
Guvernare.

Traian Băsescu?
Dezamăgire, cred.

Dacă e dezamăgire înseamnă că a fost cândva speranţă.
Da, am avut aşteptări. În fond, a fost şi preşedintele meu. A avut perioada lui de încredere. Şi felul în care aborda problemele era pozitiv. Dar a trecut vremea asta. Acum... dezamăgire.

Adrian Năstase?
Tot enciclopedie.

Liviu Dragnea?
Administraţie. Şi regionalizare.

Elena Udrea?
Vitalitate. Întrebaţi-mă şi Monica Macovei.

Monica Macovei.
Dezinofrmare. A dezinformat Uniunea Europeană despre ce s-a întâmplat în România în timpul referendumului. M-a deranjat că liderii PDL au îndemnat oamenii să nu voteze la referendumul din vara trecută. Să spui aşa ceva după ce acum 23 de ani au murit oameni la Revoluţie. Bine... eu vorbesc în necunoştinţă de cauză, că m-am născut în 1988.

Chiar aşa, ştiţi ce a fost la Revoluţie?
Am mai citit, am vorbit şi cu familia. Şi partidul nostru, când s-a format... Atunci a început şi domnul Iliescu. E o perioadă a istoriei noastre pe care nu trebuie să o ignorăm.

Ştiţi când a fugit Ceauşescu de pe Comitetul Central, în ce zi?
Da, am fost şi am văzut şi găurile de la golanţe, ştiu că sunt şi multe legende. Oricum, mi-aş dori să vorbesc cu cineva avizat, care să-mi spună exact cum a fost povestea. Am auzit atâtea variante...

Vorbiţi cu Grigore Cartianu. Apropo, ştiţi cum s-a numit PSD-ul la început?
FSN.

Da. Sunteţi atât de optimistă. Nu aveţi niciun regret în viaţă? V-a trecut un sfert de veac din viaţă....
Da, am un regret. Mi-aş fi dorit în facultate să facem mai mult limbă rusă.

Asta regretaţi? Că n-aţi făcut mai multă rusă?
Da. Mi-a plăcut rusa.

Aţi citit Dostoievski în original?
Nu, nu în original.

Sunteţi filorusă.
Nu, sunt deschisă.

Cine este Cătălina Elena Ştefănescu

- S-a născut la 28 august 1988, în Râmnicu Vâlcea.

- Necăsătorită.

- Membru PSD din 2008.

- A absolvit Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti (secţia engleză-rusă-portugheză). A urmat un curs de specializare în limba rusă la Institutul Puşkin, din Moscova.

- A făcut voluntariat la Crucea Roşie, organizaţie condusă în judeţul Vâlcea de mama ei, Cristiana Barbu. Aceasta din urmă este membră PSD Vâlcea şi a fost numită anul trecut la şefia Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, de către premierul Victor Ponta. Cristiana Barbu e şi secretar de stat în Ministerul Muncii.

- Experienţă profesională: consultant la firma de creştere a bovinelor SC Agrotrust SRL, din Alexandria. Firma e condusă de Mihai Slăvescu Putineanu, finul şi fostul director de cabinet al lui Liviu Dragnea, secretar general PSD.

- Anul trecut şi-a câştigat mandatul de deputat în colegiul 1 din Teleorman (Turnu Măgurele) cu 72 de procente, unul dintre cele mai mari scoruri din ţară.

- E cea mai tânără persoană care şi-a câştigat un loc în Parlamentul României.

Face parte din Comisia pentru Învăţământ a Camerei Deputaţilor.