Un grup de turişti prin Apuseni. La un moment dat, găsesc o peşteră.
Intră, o vizitează, totul era foarte fain, numai că mirosea
îngrozitor.
Cînd ies afară, se întîlnesc cu un baci. Îl intreabă
- "Dom'le, ce e cu peştera asta, e foarte frumoasă, dar de ce pute aşa
îngrozitor înăuntru ?"
- "Apăi dragii mei" răspunde baciul, "e o întreagă legendă. Pe
vremuri, înăuntru trăia un căpcăun. De două ori pe an cobora în sat şi
răpea cea mai frumoasă femeie.
Tot aşa pînă cînd au rămas sătenii numai cu urîţenii de femei, pe care
nu le mai f***a nimeni, şi deci satul era în pragul dispariţiei.
Atunci s-au adunat sătenii să se sfătuiască cum să scape de căpcăun.
S-au gîndit să îl cheme pe Făt Frumos. I-au dat un fax şi după o
săptămînă a venit.
A intrat Făt Frumos în peşteră, l-a luat pe căpcăun şi l-a înfipt pînă
la glezne în pămînt. Căpcăunul s-a enervat şi l-a băgat pe Făt Frumos
pînă la genunchi.
Ăsta ce, să se lase mai prejos ? Îl ia pe căpcăun şi-l bagă pînă-n
brîu. Căpcăunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Făt Frumos şi-l bagă
pînă la subsuori.
Făt Frumos, nervos ca dracu', îl ia pe căpcăun, îl bagă pînă în gît,
scoate paloşul şi-i taie beregata.
Sătenii, foarte fericiţi, au tras un chef de pomină - vreo două
săptămîni au tot băut. Ca rasplată pentru Făt Frumos, i-au dat-o pe
cea mai frumoasă dintre urîtele pe care le mai aveau.
Ăştia doi s-au căsătorit şi au trăit pînă la adînci bătrineţi în peşteră."
- "Bine dom'le, da' tot n-am înţeles, ce pute aşa în peşteră?"
-"Apăi nu ştiu, s-o fi căcat vreunul pe acolo !"
