Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui.
La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine.
Apoi, mangaierile devenira mai indraznete.
Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla... nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma.
Senzatii pe care le credea uitate se intorceau.
Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel.
Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea.
Acum era ca un virtej de senzatii de nedescris.
Deodata... nimic. Absolut nimic.
- Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
- Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
- Cum adica ai terminat???
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!...