1. Soferii de autobuz din Austin, dragostea mea
De ceva timp contemplu in buimaceala mea constanta perspectiva reconversiei profesionale. Copil fiind, nu mi-am dorit niciodata sa ajung sa conduc un autobuz, asa ca ma gandesc ca macar acum, cand am cu cateva secunde in plus fata de obicei pentru a ma gandi la prostioare, as putea nutri aceasta fantezie puerila.
Asadar, de la muza, ultimul meu dream job, voi trece in tacere la sofer de autobuz, schimbare pricinuita de pelegrinarile mele prin universul mijoacelor de transport in comun din Austin, Texas. Numerele 3 si 9 sunt favoritele mele, din nevoie de fapt. Cu ele pot strabate orasul pe axa sud-nord si invers. Imi ia o ora, plus bucuria de a vedea figuri ciudate si a ma apostrofa in tacere pentru frica mea irationala de a nu ma sinucide la volan, si implicit, refuzul de a invata sa conduc o masina.
Si de ce oare as iubi mai mult soferii de autobuz din Austin decat pe cei din Bucuresti? Am sa mai astept cateva ore, ca sa incep saptamana cu ziua de luni si nu cu cea de duminica, si raspunsurile mele sa aiba ceva timp sa se dospeasca. Intre timp, poate si dumneavoastra va veti fi trezit din buimaceala weekendului si buimaceala mea va creste geometric cu caldura si umezeala de pe aici.
