Unei tipe i-a murit sotul. Revine acasa de la cimitir si plânge de mama focului împreuna cu prietenul de familie. In timp ce se smiorcaie amândoi, el o tot mângâie ca sa-i treaca suferinta si cu timpul, i se scoala:
- Offf, ... draga mea, ce sa-i faci, asa e viata asta facuta... si cu necazuri si cu bucurii. Acuma, daca tot s-a dus Mitica, hai s-o facem amândoi, asa ... în amintirea lui ...
- Stiu si eu Costica ce sa zic, ... hai s-o facem, ca doar n-o sa ajung pe mâini straine - si în acest timp, îsi ridica rochia, trage de chiloti în jos si se apleaca. Dar te rog ceva, ... încet si trist.
- Offf, ... draga mea, ce sa-i faci, asa e viata asta facuta... si cu necazuri si cu bucurii. Acuma, daca tot s-a dus Mitica, hai s-o facem amândoi, asa ... în amintirea lui ...
- Stiu si eu Costica ce sa zic, ... hai s-o facem, ca doar n-o sa ajung pe mâini straine - si în acest timp, îsi ridica rochia, trage de chiloti în jos si se apleaca. Dar te rog ceva, ... încet si trist.
